CÂND ESTE UTILĂ PSIHOTERAPIA?

CÂND ESTE UTILĂ PSIHOTERAPIA?

În primul rând, psihoterapia este utilă atunci când vrei să schimbi ceva în viaţa ta. Acest “ceva” se referă la orice este personal. Pot fi atât comportamente, cât şi sentimente, emoţii, dispoziţii, mai mult sau mai puţin conştiente. Poate fi pur şi simplu felul în care te simţi în raport cu ceilalţi, cu tine însuţi/însăţi, ori în legătură cu anumite persoane, amintiri, evenimente sau contexte de viaţă.

Această motivaţie lăuntrică nu trebuie neapărat să aibă în vedere doar schimbarea, ci şi optimizarea unor aspecte din viaţa personală.

Psihoterapia este utilă atunci când simţi un conflict interior care te macină. Poate că pur şi simplu te-ai săturat să-l întreţii, ori poate chiar a ajuns atât de copleşitor, încât îţi afectează funcţionarea obişnuită, de zi cu zi. Pot fi aspecte intime din viaţa ta, pe care nu îţi permiţi să le discuţi cu cei din jur, chiar dacă îţi sunt apropiaţi. Lucruri despre care “nu se vorbeşte”, ori pentru care simţi că ai risca să te simţi judecat(ă) de către unii. Important e să te afli într-o stare agreabilă, tu cu tine, pentru a putea fi la fel şi cu ceilalţi.

Psihoterapia mai este utilă atunci când simţi că eşti într-un impas existenţial, ori într-o situaţie de criză. Ştii că ai încercat şi alte variante, poate chiar ai făcut tot posibilul ca lucrurile să iasă bine. Şi totuşi, nu aceasta era starea în care voiai să ajungi, chiar dacă nu aveai o idee prea clară despre cum ţi-ar fi plăcut să evoluezi. Însă ce e important acum e să ştii că există speranţă, că felul tău de a trăi poate fi şi altul, în folosul tău.

Astfel de aspecte profunde ale existenţei umane, chiar daca nu sunt constientizate, se pot manifesta la suprafaţă prin stări depresiveanxioaseatacuri de panicăinsomnii, diverse adicţii (cum ar fi mâncatul compulsiv, alcool, droguri, adicţii sexuale ori gambling). Sau pot lua forma unor tulburări care provoacă cel puţin la fel de multă suferinţă atât propriei persoane cât şi celor dragi, cum ar fi anorexia ori bulimia. În alte situaţii,  pot contribui într-un mod deranjant sau chiar dezastruos la menţinerea unor tulburări de personalitate (precum borderline), sau pot afecta şi mai mult sănătatea mentală a celor suferinzi de psihoze (precum schizofrenia).

În toate aceste situaţii psihoterapia poate fi utilă, iar în cazul clienţilor/pacienţilor cu tratament psihiatric, este necesară respectarea prescripţiei medicale, pentru a forma o echipă mai puternică (client/pacient – medic – terapeut). Alte situaţii medicale în care psihoterapia este utilă sunt cele în care au fost realizate investigaţiile necesare iar medicii au confirmat deja că totul e în regulă organic, dar în continuare simptomele neplăcute ori dureroase sunt resimţite. Ori cazuri cu diagnostic medical clar în care este indicată şi intervenţia psihoterapeutică, de regulă afecţiuni care au legătură cu fondul de stres şi sistemul nervos (cum sunt unele afecţiuni ale pielii).

În concluzie, psihoterapia se adresează atât suferinţei umane, cât şi nevoii de optimizare a unor aspecte care ţin de viaţa personală. Poate fi independentă de actul medical, sau de un real folos în completarea acestuia. În orice caz, diferă mai ales prin faptul că nu se oferă “reţete” ori sfaturi, ci se are în vedere implicarea activă a clientului în acest nou drum al schimbării şi autocunoaşterii, pentru a se putea elibera de suferinţă ori de limitele (auto)impuse, creând astfel, treptat, mici schimbări, care să ducă la schimbări mai mari, în care predomină sentimentul libertăţii şi al autodeterminării.