REGULI ALE VIEȚII, DUPĂ MILTON ERICKSON – de Betty Alice Erickson

REGULI ALE VIEȚII, DUPĂ MILTON ERICKSON – de Betty Alice Erickson

Modul inovativ al lui Milton Erickson de a lucra cu oamenii este legendar. Dar ca și în jocul “telefonul fără fir” din copilărie, în care rezultatul de la final nu aduce nici pe departe cu mesajul original, unele din lucrurile în care a crezut și pe care le-a predat nu par să fie adevarate pentru el. Cu ani in urmă, eu și mama mea discutam despre asta. Eram amândouă încurcate din cauză că atât de mult din ceea ce el era și făcea, era înțeles gresit, într-un mod atât de diferit față de convingerile lui de bază. Așa că mama și cu mine am scris “zece reguli”. Par simple și chiar sunt simple. Însă chiar cea mai mare parte a vieții, cea mai mare parte a terapiei este simplă – sau cum mai spun când predau munca lui tati: “Erickson era profund de simplu și pur si simplu profund.”

  1. Viața este muncă susținută

Cu toții știm asta – dar nu știm cu adevărat ce implicație profundă are. Omul e singura ființă de pe Pământ care caută să muncească din greu. Nimeni altcineva nu urcă pe un munte “doar pentru că e acolo”, ca să-l cităm pe renumitul George Mallory. Nicio altă ființă nu se mai antrenează pentru un maraton – să alergi 42 km mai repede decât altcineva doar de distracție. Oamenii sunt programați să muncească din greu – ducem la bun sfârșit o sarcină, după care ne apucăm de alta.

  1. Viața e nedreaptă

Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni și lucruri bune se întâmplă oamenilor răi. E ușor să uităm nedreptățile care ne plac – suntem bucuroși să câștigăm la loterie chiar dacă nu e corect față de ceilalți care, ca și noi, au cumpărat bilete, poate chiar mai multe decât noi.

Din punct de vedere intelectual, știm cu totii că viața pur și simplu e nedreaptă. Dar ne place să uităm asta și mai ales să ne comparăm cu toți oamenii – singura comparație “dreaptă”.

Toți care citesc asta au, au avut și probabil vor continua să aibă parte de o viață nemaipomenit de bogată în comparație cu marea majoritate a oamenilor de pe planetă. Suntem mai bogați, mai bine educați, mai bine hrăniți, cu locuințe mai decente și avem mai multe oportunități decât majoritatea oamenilor care au trăit vreodată pe pământ. Asta nu e drept.

Dacă vrem să ne plângem cât de nedrept este ceva, orice ar fi, ar trebui mai întâi să ne comparăm cu alții de pe lume. Dar în mod tipic pentru ființele umane, ii alegem mereu pe cei mai bogați, mai isteți, mai tineri, care arată mai bine… și așa mai departe. “Asta nu e corect…”

Și mai simplu – am fost la un moment dat blocată în trafic, absolut blocată, pentru mai mult de o oră, pe autostradă, în drumul meu spre aeroport. Toți cei din autobuz puteam vedea clar epava în flăcări chiar din fața noastră. Stresul ne-a fost eliminat cu o propoziție a unei alte persoane care a remarcat îngândurată: “Chiar dacă toți de aici o să ne pierdem zborul, pun pariu că toți din acele mașini ar face schimb de locuri cu noi”.

Erickson știa, la fel cum toți știm, până și copiii știu ce e drept și ce nu e drept. Inconștientul nostru nu uită niciodată această informație, probabil implicită. Totuși, uneori uităm în mod conștient.

  1. Viața e plină de durere

Dacă suntem în viață, vom avea parte de suferință. Ne imbolnăvim de inimă, de picioare, mașina ne e grav avariată, ne pierdem serviciile, părinții și prietenii. Suferim.

Uităm că durerea e firească – părinții mor, înaintea copiilor, sperăm. Dacă e să cădem, ne-am putea rupe un picior. Corpurile oamenilor nu sunt perfecte – ne imbolnăvim de apendicită, dar ne operăm. Accidente se pot întâmpla.

Unele dureri sunt trecătoare. Ce ne doare astăzi s-ar putea la fel de bine să fie uitat mâine. Cei mai mulți dintre noi încă mai ținem minte cum nu am fost aleși într-o echipă, cum nu am câștigat un premiu la școală, șmecherul care ne-a furat geaca preferată, banii de buzunar. Dar cei mai mulți dintre noi mergem mai departe și chiar învățăm să ne amuzăm pe seama noastră… lacrimi pentru că n-ai fost ales șeful clasei într-a III-a? Dacă doar ai fi realizat că ăsta nu era cel mai rău lucru în viață!

Unele dureri nu sunt nimic altceva decât dureri. Dar cu toții știm că ele sunt un preț pentru a fi în viață. Ceea ce știm că-i durere dispare când încetăm să existăm. Boris Pasternak a spus: “Ce minunat e să fii în viață… Dar de ce doare mereu?”

Tatăl meu mi-a spus că oricâtă durere emoțională simțim, arată câtă bucurie putem simți. Nu simți prea multă durere în suflet? – Nu vei simți nici prea multă bucurie. Să înveți pe care să te concentrezi, este alegerea ta.

El a simțit dureri fizice o mare parte a vieții sale; unele din ele chinuitoare. Niciodată nu l-am auzit să se plângă. A fost ce-a fost; numeni nu putea să le oprească ori să le poarte în locul lui.

  1. Totul se sfârșește

Slavă Domnului! Cine își dorește o copilărie cu un genunchi julit la nesfârșit? Cine vrea sau are nevoie să rețină maltratările, răutățile, trădările sau abuzurile, la nesfârșit? Înțelepciunea de bun simț și probabil adevărul e că nu putem uita de fapt nimic; s-a codificat înăuntru pentru cât timp suntem norocoși să ne păstrăm mințile.

Dar ne putem despovăra de amintirile pe care nu le vrem – odată ce sunt procesate și acceptăm că nimic nu mai poate fi făcut. Putem să le punem metaforic într-o cutie pe un raft în mansardă sau în garaj, la fel cum punem deoparte un pulover de iarnă.  Și uneori, când ne întoarcem și deschidem acea cutie să scoatem puloverul, realizăm că au rămas doar câteva fâșii și vedem moliile zburând de acolo.

Știm de asemenea că amintirile adesea nu sunt precise – le recreăm de fiecare dată când ni le amintim ori le povestim. Cei mai mulți dintre noi am fost convinși că un anumit eveniment s-a petrecut într-un anumit fel. Apoi vedem o poză cu acel eveniment petrecut cu mult timp în urmă și bunica este acolo iar noi stăm efectiv în brațele ei! S-au făcut cercetări care au arătat inconstanța și flexibilitatea amintirilor. Bineînțeles, unele amintiri sunt total precise – și cu toții știm că ne apărăm amintirile cu înflăcărare – amintirile ne fac ceea ce suntem.

Prețul pentru “totul se sfârșește” este pur și simplu – fericirea se sfârșește și ea. Darul salvator pentru omenire, totuși, este că putem avea amintirile pe care le alegem să ni le amintim. Doar pentru că am spus “La revedere” în lacrimi părinților, unui prieten bun, chiar câinelui nostru minunat – tot putem să ducem mai departe amintirile dorite cu oameni iubiți, animale, momente, înăuntrul nostru. Ne putem aminti să ne reamintim amintirile care ne plac, pe care le vrem. Putem practica rememorarea acelui dublu curcubeu pe care l-am văzut cândva, a acelei dimineți de Crăciun, demult, când ne întindeam în pat și credeam că viața era complet perfectă. Astea sunt cele pe care ar trebui să le practicăm.

  1. Fiecare alegere costă

Din nefericire, dar și din fericire, nu putem ști viitorul. Așa că nu știm prețul sau beneficiul întreg al niciunei alegeri. Dacă urmezi regulile lui Erickson, totuși, “nu este drept” să te învinovățești pentru consecințele insuficiente ale oricărei alegeri cugetate. Chiar nu aveai de unde să știi toate costurile viitoare. Ai gândit, ai considerat, te-ai întrebat și apoi ai luat cea mai bună decizie pe care puteai s-o iei.

Unele alegeri s-au dovedit a fi bune, precum am planificat, gândit și sperat. Unele alegeri au consecințe neașteptat de bune sau de rele. Adulții trăiesc de suficient mult timp, cât să știe acest lucru; ăsta e unul din motivele pentru care copiii au nevoie de părinți puternici. Învățarea poate întotdeauna să rezulte din orice alegere, dacă decidem să învățăm. Dacă nu, atunci nici măcar nu reușim să extragem acel beneficiu dintr-o alegere slabă. Copiii știu de acest beneficiu în mod automat – greșelile ne învață. E cineva care leagă corect șireturile la pantofi din prima?

  1. Legea probabilității e de obicei corectă – de aceea i se spune legea probabilității

Previzibilul și obișnuitul se întâmplă cel mai des. Companiile de asigurări fac o mulțime de bani știind asta. Și noi știm deja asta – cele mai multe bilete de loterie sunt necâștigătoare; chiar și cele mai multe bagaje dintr-un avion ajung în siguranță. Odată ce ne luăm precauții pentru evenimente neașteptate, odată ce ne-am strâns centura de sigurantă, e stupid să mai petreci timp făcându-ți griji pentru evenimente care nu sunt probabile să se întâmple.

  1. Schimbarea este singura constantă

Tu, eu, râuri, munți, pamântul – totul. Așa că am putea la fel de bine să ne gândim cum să trăim cu asta, să schimbăm ce putem și să trăim într-un mod tolerant (sau fericit!) cu restul.

Timpul nu poate fi oprit sau dat înapoi. Legea entropiei își are originea în termodinamică, dar e relevantă pentru viețile și profesiile noastre. Cu cât mai multă dezordine, cu cât mai mult haos, cu atât mai puțină energie e disponibilă pentru scopuri mai productive.

Acceptarea realității e o adevărată piesă de rezistență a muncii lui Erickson. Când acceptăm ce e posibil sau chiar potrivit pentru energia noastră limitată, atunci putem influența mai mult din ce ne dorim.

Și partea cea mai grea este determinarea a ceea ce poate fi modificat, influențat sau chiar schimbat. Nu îi putem “face” pe tineri mai responsabili, dar putem stabili consecințe; nu putem opri un soț din băut, dar putem decide dacă vrem să fim influențate de asta; nu putem opri îmbătrânirea, dar putem influența unele rezultate – aspectul, colesterolul, starea de sănătate per ansamblu.

  1. Ceea ce e în mintea și inima noastră contează cu adevărat

Viața poate fi plină de bucurie, fericire și încântare; aceeași viață poate fi plină de suferință, nefericire și frică. Lucrurile pe care ne concentrăm, definițiile noastre devin viața noastră. Percepțiile sunt foarte diferite – unii oameni consideră cărăbușii uriași prăjiți un adevărat deliciu. Nu e percepția mea! – dar e valabilă pentru ei. Imagini despre trecut, despre noi, despre abilitățile noastre? Totul e schimbător. Cel mai bine e că, atunci când umorul și curiozitatea, cele mai puternice dintre sentimente, sunt adăugate, tot amestecul se schimbă și de obicei înspre mai bine.

O parte din moștenirea lui Erickson e cuprinsă în fraza “Oprește-te și miroase trandafirii”. Ne-a învățat de asemenea să vedem umorul, să ne bucurăm de el și să avem curiozitate față de viață. La puțin după 20 ani, mi-am dat demisia și am vândut tot ce aveam că să emigrez în Australia. Tati nici măcar n-a încercat să mă consoleze ori să îmi aline temerile. Doar s-a uitat la mine și mi-a zis că habar n-avea cât de repede aveam să-mi găsesc un serviciu, unde aveam să trăiesc, cum aveam să-mi fac prieteni sau orice altceva. Dar a știut sigur că experiența avea să mă schimbe pentru totdeauna! A fost într-adevăr curios despre cum aveam să fiu diferită – Ce gând uimitor! Cum aveam să fiu diferită? Curiozitatea efectiv mi-a înlocuit frica în legătură cu acest pas uriaș in viața mea.

  1. Ceea ce primim în viață vine ca răsplată – plus noroc sau ghinion – sau o combinație

Nimeni nu “merită” părinți cruzi – ori să câștige la loterie. Legea probabilității spune: de cele mai multe ori, pregătirea și munca susținută aduc răsplata. Dar uneori ajută să fii în locul potrivit la momentul potrivit.

Aceasta e una din regulile pe care tata le-a accentuat mult. Este clar cea pe care clienții mei o displac cel mai mult întrucât ii recunosc simplul adevăr. Milionarii de pe internet sunt un exemplu de necontestat. Da, au muncit foarte, foarte mult – uneori zile la rând fără odihnă – pe măsură ce încercau să perfecționeze ceea ce ei credeau că era o minunată îmbunătățire, invenție ori altceva. Dar au și fost în locul potrivit la momentul potrivit… cinci ani mai devreme, cinci ani mai târziu; toată muncă lor grea nu ar fi fost răsplătită.

Fiecare din noi poate privi înapoi să vadă un moment când am fost suficient de norocoși să avem o minunată ocazie. Dacă eram pregătiți și săream în acea barcă, beneficiam de răsplată și noroc. Am făcut munca grea a pregătirii, am avut încredere în acea muncă grea și am fost de asemenea în locul potrivit la momentul potrivit.

  1. Viața a fost făcută pentru amatori

Viața a fost făcută pentru amatori. Suntem cu toții amatori în viață. Așa că bucură-te de ea – și învață cum să joci mai bine. Această regulă, ultima pe care eu și mama mea am enumerat-o, exemplifică cu adevărat unul din darurile de bază ale muncii lui Erickson. Este pur și simplu profundă și profund de simplă.

Cu toții ne naștem, trăim și apoi murim. Ne începem călătoria spre moarte din momentul în care ne naștem… unora le ia mai mult decât altora să ajungă la sfârșit. Nimic nu e mai simplu de atât.

Ființele umane par constrânse să își complice viețile, să transforme lucrurile simple în chestii dificile. De exemplu – știm cu toții cele mai puternice trei cuvinte în limba engleză – I love you (Te iubesc). Nu multe sunt mai simple de atât. Știm de asemenea și cele mai puternice patru cuvinte în limba engleză – You’re right, I’m wrong (Ai dreptate, mă înșel). Dar oamenii rareori le spun – cele mai simple și de obicei cele mai eficiente căi de a rezolva o problemă. Ne apărăm, raționalizăm, ne justificăm, distorsionăm mesajul și interlocutorii răspund pe măsură.

Totul devine încețoșat, complicat și nesatisfăcător pentru ambii. Și aceasta e tot plină de bucurie – suntem amatori. Nimeni dintre noi nu a mai trăit acest moment înainte. Bineînțeles că facem greșeli. Așa fac amatorii. Și e OK. Putem învăța mereu. Așa fac amatorii.

©2017 Betty Alice Erickson MS LPC and www.Ericksonian.info
All rights reserved.

Traducere: Mihai Pascaru

Sursa: http://ericksonian.info/articles/milton-ericksons-rules-of-life/