În primul rând, psihoterapia este utilă atunci când vrei să schimbi ceva în viaţa ta. Acest “ceva” se referă la orice este personal. Pot fi atât comportamente, cât şi sentimente, emoţii, dispoziţii, mai mult sau mai puţin conştiente. Poate fi pur şi simplu felul în care te simţi în raport cu ceilalţi, cu tine însuţi/însăţi, ori în legătură cu anumite persoane, amintiri, evenimente sau contexte de viaţă.
Această motivaţie lăuntrică nu trebuie neapărat să aibă în vedere doar schimbarea, ci şi optimizarea unor aspecte din viaţa personală.
Psihoterapia este utilă atunci când simţi un conflict interior care te macină. Poate că pur şi simplu te-ai săturat să-l întreţii, ori poate chiar a ajuns atât de copleşitor, încât îţi afectează funcţionarea obişnuită, de zi cu zi. Pot fi aspecte intime din viaţa ta, pe care nu îţi permiţi să le discuţi cu cei din jur, chiar dacă îţi sunt apropiaţi. Lucruri despre care “nu se vorbeşte”, ori pentru care simţi că ai risca să te simţi judecat(ă) de către unii. Important e să te afli într-o stare agreabilă, tu cu tine, pentru a putea fi la fel şi cu ceilalţi.
Psihoterapia mai este utilă atunci când simţi că eşti într-un impas existenţial, ori într-o situaţie de criză. Ştii că ai încercat şi alte variante, poate chiar ai făcut tot posibilul ca lucrurile să iasă bine. Şi totuşi, nu aceasta era starea în care voiai să ajungi, chiar dacă nu aveai o idee prea clară despre cum ţi-ar fi plăcut să evoluezi. Însă ce e important acum e să ştii că există speranţă, că felul tău de a trăi poate fi şi altul, în folosul tău.
În ceea ce privește manifestările clinice şi/sau cauzele suferinţei psihice, psihoterapia se adresează persoanelor care se confruntă cu stări depresive, anxioase, fobii, atacuri de panică, insomnii, diverse adicţii, tulburări de alimentație (anorexie, bulimie, mâncatul compulsiv), sindrom de stres post-traumatic, traume complexe, tulburări de dinamică sexuală (impotența psihogenă, frigiditate, ejaculare precoce), precum şi persoanelor care suferă de tulburare de personalitate borderline, tulburare afectivă bipolară şi schizofrenie (sau alte tulburări psihotice). În cazul ultimelor două, respectarea medicației psihiatrice este necesară pentru a putea începe o psihoterapie.
Alte situaţii medicale în care psihoterapia este utilă sunt cele în care au fost realizate investigaţiile necesare iar medicii au confirmat deja că totul e în regulă organic, dar în continuare simptomele neplăcute ori dureroase sunt resimţite. Ori cazuri cu diagnostic medical clar în care este indicată şi intervenţia psihoterapeutică, de regulă afecţiuni care au legătură cu fondul de stres şi sistemul nervos (cum sunt unele afecţiuni ale pielii).
În concluzie, psihoterapia se adresează atât suferinţei umane, cât şi nevoii de optimizare a unor aspecte care ţin de 
viaţa personală. Poate fi independentă de actul medical, sau de un real folos în completarea acestuia. În orice caz, diferă mai ales prin faptul că nu se oferă “reţete” ori sfaturi, ci se are în vedere implicarea activă a clientului în acest nou drum al schimbării şi autocunoaşterii, pentru a se putea elibera de suferinţă ori de limitele (auto)impuse, creând astfel, treptat, mici schimbări, care să ducă la schimbări mai mari, în care predomină sentimentul libertăţii şi al autodeterminării.